Ieri, 6 aprilie 2022, ASPNS-Luceafărul, Neamț, alături de alte câteva organizații neguvernamentale din România, au adresat Camerei Deputaților solicitarea organizării unei dezbateri referitor la dreptul persoanelor cu dizabilități, al familiilor și al ONG-urilor de a participa la dezbaterea ”Proiectului de lege Pl-x 131/2022 privind unele de măsuri de ocrotire pentru persoanele cu dizabilități întelectuale și psihosociale”.
Deși ONG-urile care au solicitat dezbaterea acestui proiect de lege, care activează în domeniul promovării și apărării drepturilor persoanelor cu dizabilități, și care au fost implicate în mod activ în demersul legislativ al Ministerului Justiției vizând punerea de acord a dispozițiilor art. 164 alin. (1) din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil ( punerea sub interdicție a persoanelor cu dizabilități), constatate ca fiind neconstituționale, cu Decizia Curții Constituționale nr. 601/2020 și cu prevederile din Constituția României, precum și cu reglementările Convenției Internaționale pentru drepturile persoanelor cu dizabilități, măsurile de sprijin de care au nevoie persoanele cu dizabilități nu au fost luate în seamă nici de grupul de lucru interministerial organizat la nivelul Guvernului României, nici de Senatul României.
Măsurile de ocrotire propuse în acest proiect de lege- consilierea judiciară și tutela specială, sunt tot măsuri de ocrotire și nu măsuri asistive de luare a deciziilor de către persoanele cu dizabilități.
Au rămas multe întrebări importante fără răspuns. Care sunt cele mai potrivite măsuri de sprijin pentru persoanele cu dizabilități? Cum se vor aplica acestea? Cum se va face evaluarea psihologică a acestor persoane cu dizabilități? Cum vom avea certitudinea că persoanele cu dizabilități vor fi evaluate corect, astfel încât și măsura de ocrotire să fie pe măsura dizabilității intelectuale și psihosociale a fiecărei persoane în parte ?
Deși acest proiect de lege mai are nevoie de clarificări importante, s-a reușit să răspundă la o important intrebare:
”Ce se va întâmpla cu copilul meu adult pus sub interdicție, atunci când eu nu voi mai fi în viață sau când voi deveni incapabilă de a avea grijă de el?” Aceasta este întrebarea pe care d-na Daniela Coman, președinta Asociației Luceafărul a adresat-o, prin intermediul FONSS-Federația Organizațiilor Neguvernamentale pentru Servicii Sociale și Pledoarie pentru Demnitate by CRJ-Centrul de Resurse Juridice, specialiștilor în drept participanți în cadrul grupului de lucru interministerial organizat la nivelul Guvernului României.
Întrebarea d-nei Coman Daniela, care este și a altor mii de părinți care trăiesc într-o Românie în care copiii lor, adulți cu dizabilități, sunt puși sub interdicție judecătorească pentru întreaga viață, și-a găsit răspunsul prin introducerea la Art. 114- Desemnarea tutorelui de către părinte a unui aliniat nou (6). Acest aliniat reprezintă o noutate, fiind singurul articol din Codul Civil ”împrumutat” din Codul Civil din Quebeq.
„Art. 114. Desemnarea tutorelui de către părinte
(6) Părintele cu capacitate de exercițiu deplină, care exercită autoritatea părintească asupra copilului său minor sau care este tutorele copilului său major pus sub tutelă specială poate să încheie un contract de mandat de ocrotire cu privire la îngrijirea acestuia, pentru situația în care mandantul decedează sau nu-și mai poate îndeplini sarcina tutelei.”
Am câștigat o bătălie, dar încă nu am câștigat războiul!
Această lege mai are nevoie de clarificări, astfel încât toți cei implicați în acest important demers legislativ să ajungem la un numitor comun în ceea ce privește respectarea tuturor drepturilor persoanelor cu dizabilități intelectuale și psihosociale.
